„Nu-i rău” sau „foarte bine”?

Mereu le spunem copiilor noștri ce credem despre comportamentul lor de acasă sau de la școală. Însă de puține ori cântărim atent „părerile” noastre cu privire la comportamentul lor. Și tu spui deseori: „Ești leneș.” sau „Nu-i rău.”? Atunci ești un părinte… normal. Însă am putea să ne exprimăm părerea și altfel: folosind un limbaj pozitiv.

Ce cântărește la tine cel mai mult?

(-) Iar nu ești cuminte, măi copile!

(+) Vreau să îți faci temele înainte de cină.

(-) „Iar nu ești cuminte” face referire la trecut. Prin acest mesaj îi spui copilului tău că nimic nu face bine și că nici în trecut nu a făcut. Pe deasupra, mesajul nu este  unul clar. Știi exact motivul pentru care el nu este cuminte?

(+) Schimbă mesajul și spune-i ce aștepți de la el: „Mi-ar plăcea să faci asta…”, „M-aș bucura mult dacă…”, „Vreau ca tu să…”. Printr-un limbaj pozitiv copilul va ști ce se așteptă de la el, și îl faci, astfel, responsabil de propriul lui comportament.

(-) Ce dezordonat ești!

(+) Nu îmi place că toate jucăriile tale sunt aruncate pe jos.

(-) Prin „ești dezordonat” îi spui copilului că toată lumea crede asta despre el. Și dacă toți cred asta, atunci așa este. Prin acest limbaj nu lași nici un loc de mai bine pe data viitoare.

(+) Prin folosirea persoanei I singular (limba „eu”) îi spui copilului ce simți tu personal sau ce vrei tu ca el să facă sau să nu facă: „Cred că în camera ta este dezordine.” Asta crezi tu acum, iar copilul tău poate schimba aceasta, ca tu să nu mai gândești sau  să simți așa. Folosind acest limbaj îi oferi copilului șansa de a schimba situația.

(-) Nu-i rău de data asta!

(+) Foarte bine!

(-) Foarte des folosim cuvinte negative cu sens pozitiv.

(+) De ce să nu-i spunem copilului pur și simplu: „Foarte bine!”? Un copil care este lăudat pentru un lucru bun sau (aproape) bine făcut, capătă încredere în sine și nu mai renunță așa de ușor. („Pot!”). Având o imagine de sine pozitivă, copilul va îndrăzni să răspundă mai repede provocărilor.

(-) Nu faci niciodată ce îți spun!

(+) M-a supărat faptul că a trebuit să îți spun de 3 ori să vii la masă.

(-) Rețineți: copiii nu sunt niciodatăîntotdeauna enervanți”, „întotdeauna leneși”, întotdeauna dezordonați”, „întotdeauna neascultători”! Printr-un astfel de limbaj nu faci decât să-l respingi pe copil. El va crede că nu face niciodată nimic bun. („Nu sunt bun de nimic.”) De ce s-ar strădui atunci să își schimbe atitudinea, comportamentul, dacă tot așa rămâne?

(+) Prin această exprimare nu ataci persoana, ci comportamentul său, purtarea sa. „Ceea ce ai făcut, eu consider…” Așa îl inviți pur și simplu să își schimbe atitudinea față de tine, deci comportamentul său.

(-) Nu mă interesează ce crezi tu!

(+) Care e părerea ta?

(-) Dacă de la bun început îi spui copilului că nu ești deloc interesat de părerea lui, că nu ești dispus să îl asculți, îi spui, de fapt, că sentimentele și nevoile lui sunt nesemnificative pentru tine.

(+) Comunicarea sinceră și deschisă cu copilul vine din respect. Prin comunicare se dezvoltă o relație. Fiind interesat și de părerea lui, lași copilul să se simtă un membru la fel de important din familie. Comunicarea înseamnă ascultare.

Care din următoarele expresii le-ai folosit  săptămâna trecută cel mai des față de copilul tău?

  1. De ce ești întotdeauna așa de leneș?
  2. Ce mai este iar?
  3. Vreau să vii acum la masă!
  4. Nu fi așa de enervant!
  5. Foarte bine!
  6. Mă înnebunești de cap!
  7. Mi-ești drag!
  8. Să fie pentru ultima oară!
  9. Se putea și mai bine!

Ghicește care folosesc un limbaj negativ și care un limbaj pozitiv?

–         expresiile 1,2,4,6,8,9: limbaj negativ

–         expresiile 3,5,7: limbaj pozitiv     

sursa: Klasse voor Ouders

Articolul în limba olandeză aici.

Reclame

16 răspunsuri la „„Nu-i rău” sau „foarte bine”?

  1. Pingback: „Nu-i rău” sau „foarte bine”? « Jurnalul Florentinei

  2. Pingback: Articolul săptămânii 04.2011 « Peregrin…gânduri pe marginea drumului

  3. Am o întrebare: sunteți cumva cadru didactic? Vă întreb pentru că și noi la facultate am discutat pe teme asemănătoare la disciplina „Psihologia copilului”. Dacă nu sunteți cadru didactic, cu atât mai bine: dați dovadă că vă cunoașteți foarte bine propriul copil. Și poate nu numai…
    Referitor la expresiile utilizate, eu le-am folosit pe următoarele (sau sinonime ale lor) la școală: 1, 5, 6, 7, 9.

  4. Interesant articolul , de multe ori raspunsurile parintilor sunt prea drastice in situatii in care ar trebui sa fie maleabili.Insa..de multe ori lucrurile trebuiesc spuse pe nume. Suntem diferiti ca si persoane..iar cu copiii se intampla acelasi lucru.. unul este mai energic,altul mai linistit, ori mai mototol sau hiperactiv. Societatea noastra..incearca sa schimbe princiipiile de baza ale familiei, tinzand ca rolurile sa fie inversate.prea des ” Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta!” se transforma in „Vai de parintii care nu asculta de copii!”Ceea ce vreau sa spun e ca sunt momente.. si inca multe. in copilaria copiilor nostri in care TREBUIE sa fim categorici.. Vreau sa iti faci temele, nu-mi place ca ai aruncat jucariile, esti dezordonat, M-am suparat ca ti-am spus de 3 ORI, SA VII! trebuiesc spuse.. pentru ca , copilul sa stie ceea ce simtim si in acelasi timp sa venim cu solutia ajutand copilul sa isi asume responsabilitatea fie printr-o incurajare, munca „cot la cot”cu el sau pedeapsa. Daca mesajele noastre sunt clar intelese la varsta prescolaritatii si scolarului mic atunci problemele adolescentei se vor reduce uimitor. Parintii=modele pentru copii, comportamentul parintelui reprezinta mai mult decat 1000 de cuvinte. Nu trebuie sa se decurga la o autoritate agresiva.. care poate induce copilului elementul de nesiguranta si neincredere in fortele proprii insa nici pasivitatea si multa indulgenta nu e buna.. copilul ajunge sa creada ca totul i se cuvine si ca are dreptul sa spuna Nu atunci cand de fapt.. trebuie sa indeplineasca sarcini. Secretul este in a pastra echilibrul intre dragoste si autoritate. De multe ori o dojeneala face bine.

  5. Cuvintele presupun mai multe lucruri decat sugereaza definitiile lor. – Cuvintele sunt instrumente pentru mintea omeneasca. ele prmit mintii omenesti sa vadaceea ce ochii nu pot sa vada. o persoana care foloseste cuvinte „sarace” are idei sarace si de aici, o viata saraca.
    Cuvintele, atitudine, limbajul verbal si nonverbal, ne influienteaza in mod radical viata. Acestea ne influienteaza relatiile, ne determina succesul sau esecul, ca chiar ajung sa ne defineasca: persoane obtimiste sau pesimiste.
    „Folositi inca topotul mostenit de la parintii vostri?” – am urmarit cu atentie cu atentie o persoane cunoscuta si am contatat ca inconstint foloseste foarte de aceasi greseala de expreimare folosita si de parinti acestea… Din familie invatam sa devenim persoane obtimiste – cu un limbaj si gandire pozitiva – sau pesimiste – cu un limbaj si gandire negativa.
    Vestea buna este ca daca dozam efortul si pacticam autodisciplina putem deveni perosane cu un limbaj pozitiv si implicit o gandire pozitiva.

  6. Înțeleg că locuiți în Olanda (dacă greșesc, scuze!). Vă rog să-mi spuneți care este poziția dumneavoastră vizavi de fenomenul homeschooling. Nu vă ascund faptul că am avut oarece controverse cu o altă persoană creștină, dar care nu avea pregătire de profesor. Persoana respectivă locuiește în SUA. Voi respecta punctul dumneavoastră de vedere deoarece consider că sunteți în cunoștință de cauză din moment ce ați fost profesoară iar acum trăiți într-o țară occidentală! Vă mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s