„Nu-i rău” sau „foarte bine”?

Mereu le spunem copiilor noștri ce credem despre comportamentul lor de acasă sau de la școală. Însă de puține ori cântărim atent „părerile” noastre cu privire la comportamentul lor. Și tu spui deseori: „Ești leneș.” sau „Nu-i rău.”? Atunci ești un părinte… normal. Însă am putea să ne exprimăm părerea și altfel: folosind un limbaj pozitiv.

Ce cântărește la tine cel mai mult?

(-) Iar nu ești cuminte, măi copile!

(+) Vreau să îți faci temele înainte de cină.

(-) „Iar nu ești cuminte” face referire la trecut. Prin acest mesaj îi spui copilului tău că nimic nu face bine și că nici în trecut nu a făcut. Pe deasupra, mesajul nu este  unul clar. Știi exact motivul pentru care el nu este cuminte?

(+) Schimbă mesajul și spune-i ce aștepți de la el: „Mi-ar plăcea să faci asta…”, „M-aș bucura mult dacă…”, „Vreau ca tu să…”. Printr-un limbaj pozitiv copilul va ști ce se așteptă de la el, și îl faci, astfel, responsabil de propriul lui comportament.

(-) Ce dezordonat ești!

(+) Nu îmi place că toate jucăriile tale sunt aruncate pe jos.

(-) Prin „ești dezordonat” îi spui copilului că toată lumea crede asta despre el. Și dacă toți cred asta, atunci așa este. Prin acest limbaj nu lași nici un loc de mai bine pe data viitoare.

(+) Prin folosirea persoanei I singular (limba „eu”) îi spui copilului ce simți tu personal sau ce vrei tu ca el să facă sau să nu facă: „Cred că în camera ta este dezordine.” Asta crezi tu acum, iar copilul tău poate schimba aceasta, ca tu să nu mai gândești sau  să simți așa. Folosind acest limbaj îi oferi copilului șansa de a schimba situația.

(-) Nu-i rău de data asta!

(+) Foarte bine!

(-) Foarte des folosim cuvinte negative cu sens pozitiv.

(+) De ce să nu-i spunem copilului pur și simplu: „Foarte bine!”? Un copil care este lăudat pentru un lucru bun sau (aproape) bine făcut, capătă încredere în sine și nu mai renunță așa de ușor. („Pot!”). Având o imagine de sine pozitivă, copilul va îndrăzni să răspundă mai repede provocărilor.

(-) Nu faci niciodată ce îți spun!

(+) M-a supărat faptul că a trebuit să îți spun de 3 ori să vii la masă.

(-) Rețineți: copiii nu sunt niciodatăîntotdeauna enervanți”, „întotdeauna leneși”, întotdeauna dezordonați”, „întotdeauna neascultători”! Printr-un astfel de limbaj nu faci decât să-l respingi pe copil. El va crede că nu face niciodată nimic bun. („Nu sunt bun de nimic.”) De ce s-ar strădui atunci să își schimbe atitudinea, comportamentul, dacă tot așa rămâne?

(+) Prin această exprimare nu ataci persoana, ci comportamentul său, purtarea sa. „Ceea ce ai făcut, eu consider…” Așa îl inviți pur și simplu să își schimbe atitudinea față de tine, deci comportamentul său.

(-) Nu mă interesează ce crezi tu!

(+) Care e părerea ta?

(-) Dacă de la bun început îi spui copilului că nu ești deloc interesat de părerea lui, că nu ești dispus să îl asculți, îi spui, de fapt, că sentimentele și nevoile lui sunt nesemnificative pentru tine.

(+) Comunicarea sinceră și deschisă cu copilul vine din respect. Prin comunicare se dezvoltă o relație. Fiind interesat și de părerea lui, lași copilul să se simtă un membru la fel de important din familie. Comunicarea înseamnă ascultare.

Care din următoarele expresii le-ai folosit  săptămâna trecută cel mai des față de copilul tău?

  1. De ce ești întotdeauna așa de leneș?
  2. Ce mai este iar?
  3. Vreau să vii acum la masă!
  4. Nu fi așa de enervant!
  5. Foarte bine!
  6. Mă înnebunești de cap!
  7. Mi-ești drag!
  8. Să fie pentru ultima oară!
  9. Se putea și mai bine!

Ghicește care folosesc un limbaj negativ și care un limbaj pozitiv?

–         expresiile 1,2,4,6,8,9: limbaj negativ

–         expresiile 3,5,7: limbaj pozitiv     

sursa: Klasse voor Ouders

Articolul în limba olandeză aici.

Ești un părinte pozitiv?

Nimeni nu ne-a învățat cum să fim părinți. Fie copiem comportamentul părinților noștri (mai mult sau mai puțin), fie facem  după ureche, fie ne uităm ce fac vecinii noștri sau prietenii, fie cerem sfat de la familie, fie citim cărți despre educație sau fie luăm (și aplicăm) din fiecare câte puțin. Cu toate acestea, părinții pozitivi au câte-ceva în comun.

Tu ești un părinte pozitiv?

Iată cei 5 stâlpi ai părintelui pozitiv:

1. Un părinte pozitiv se îngrijește să ofere copilului un mediu sigur:

Este „acasă” locul unde copilul  tău se simte în siguranță,  locul unde poate (și are voie) să câștige noi experiențe, locul unde își ocupă timpul cu lucruri plăcute? Dacă da, atunci șansele de a tinde spre un comportament nedorit sunt minime. Pe de altă parte, într-un mediu sigur (și liniștit) și părintele, și copilul se simt foarte relaxați; cea mai bună stare în care putem învăța.

De asemenea, copilul are nevoie de o supraveghere corespunzătoare. Aceasta însemnând că părintele știe ce face fiica sau fiul său, știe unde este și cu cine se însoțește.

2. Un părinte pozitiv oferă copilului o susținere pozitivă:

Copilul, pentru a învăța și a se dezvolta sănătos, are nevoie de un mediu în care să fie stimulat, provocat, dar și sprijinit constant. Te amesteci să-i oferi copilului soluții la micile lui probleme cotidiene? Sau îl stimulezi să găsească singur o soluție? „A fi disponibil” pentru copil nu înseamnă a te ocupa tu de toate problemele lui,  de a-i da mură-n gură. Ci înseamnă a fi disponibil ori de câte ori el are nevoie de tine. Ca un polițist, stai gata să amendezi orice greșeală sau îi faci des complimente?

3. Un părinte pozitiv stabilește reguli clare și face programe:

Regulile și programele familiei au rolul (foarte important) de a-l învăța pe copil disciplina: de a ști ce are voie și ce nu are voie. Acestea îl învață să țină cont de ceilalți oameni, de sentimentele lor și să se poarte cu responsabilitate. Învăţarea disciplinei pe copil funcţionează cel mai bine atunci când viaţa lui de zi cu zi este predictibilă şi clară. Desigur, nu uita să stabiliți împreună regulile și programul familiei, potrivit vârstei copilului tău. Ceea ce se aplică la un copil de 5 ani, nu se va potrivi unuia de 11.

4. Un părinte pozitiv nu are așteptări prea mari (dar nici prea mici):

Așteptările tale trebuie să fie întotdeauna realiste. Nu aștepta mai mult, dar, totuși, nici mai puțin, decât el poate face Îți cunoști copilul? Știi ce anume poate face la vârsta lui (de exemplu: să își închidă singur nasturii de la giacă, să meargă singur cu bicicleta la școală, să rămână o jumătate de oră singur acasă…)? Știi unde îl poți ajuta să crească (de exemplu: să lase curat în urma lui după ce a făcut duș) și ce anume nu ar trebui să aștepți de la el (de exemplu: să fie as în matematică)? Dar pe tine te cunoști? Pretinzi de la tine însuți că ar trebui să fi un părinte perfect? Nu fi așa de exigent cu tine! Toți greșim și învățăm din ele.

5. Un părinte pozitiv se răsfață singur:

A fi părinte  cere multă energie. De aceea, ai nevoie și un timp special pentru tine, pentru soțul tău\soția ta, pentru prieteni sau pur și simplu pentru relaxare… A fi un bun părinte nu presupune ca toată viața să vă fie acaparată de copil (copii). Fă-ți timp pentru a te gândi și la tine. Dacă cu tine însăți și cu partenerul tău lucrurile merg bine, atunci și în relația cu copilul tău vei fi mai puternic, mai răbdător și vei fi mai mult disponibil pentru copilul tău.

Acest test nu este unul științific. El este inspirat din „Positive Parentingprogramme” (Programul părinților pozitivi), care este folosit cu success în toată lumea. Autoritățile flamande îl folosesc ca model pentru toți părinții și pedagogii din Flandra. Mai multe informații (în limba olandeză), pe http://www.triplep.be.

(Acest articol este în întregime preluat din revista electronică Klasse voor Ouders și  tradus în limba română de Florentina Pop. Articolul în limba olandeză se găsește aici.)